Marian MOROŞAN
Istoria oraşului Botoşani începe din vremuri îndepărtate, fiind menţionat pentru prima dată în documente în anul 1439 (Letopiseţul Ţării Moldovei – Grigore Ureche). Totuşi, începutul de viaţă a Botoşaniului datează cu mult înaintea atestării documentare. Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului Botoşani (localitatea Cucuteni) confirmă faptul că în această zonă au fost prezente aşezări omeneşti încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică şi pământ ars, pictate în două sau trei culori, de un înalt nivel artistic. Foarte multe aşezări din judeţ sunt atestate documentar în perioada secolelor XIV – XVI. Oraşul Dorohoi este atestat documentar la 1407, oraşul Botoşani în 1439. Prima pecete a oraşului Botoşani a fost un păun cu coadă răsfirată, ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului. Bisericile Sf. Gheorghe (1551) şi Uspenia (1552), devenite monumente istorice, sunt ctitorii ale Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş.
Repere geografice- regiune cuprinsă între Siret şi Prut, în extremitatea de nord - est a tării, la graniţa cu Ucraina (la nord) şi Republica Moldova (la est). La vest şi sud se învecinează cu judeţele Suceava şi Iaşi;- : 4986 Km 2 (respectiv 2,1 % din teritoriul tării);- : 454023 după recensământul efectuat în anul 2002;- : predominant deluros, care, deşi nu este prea variat, este un tărâm al frumuseţii blânde, al unei naturi trainice si prietenoase, etalând o netulburată armonie. Unităţile sale sunt: Dealurile Siretului şi Câmpia Jijiei Superioare, dispuse de la nord (partea deluroasă a câmpiei Jijiei, cu coline domoale ce nu depăşesc 200 m), spre est (câmpia de lângă Prut) şi spre vest (terasele înalte de pe malul stâng al Siretului, care fac parte din zona sud-estică a Podişului Moldovei, cu înălţimi de 300 m);- : este temperat -continentală, influenţată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul ţării ( 8- 9 0 C), cu precipitaţii variabile , cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord - vest şi sud - vest;: Din mulţimea iazurilor, ce conferă o frumuseţe aparte putem aminti Dracşani (440 ha pe valea Sitnei); Negreni (304 ha pe valea Başeu), Cal Alb; Hăneşti; Mileanca, Havârna;: Stânca - Ştefăneşti ( lângă Ştefăneşti există o rezervaţie geologică şi floristică), 1 ha;- pădurea Ciornohol, rezervaţie forestieră,77 ha;- pădurea Vorona - rezervaţie floristică şi faunistică ( 150 ha, lângă Vorona);- pădurea Tudora cu rezervaţia de tisa. Această rezervaţie întinsă pe o suprafaţă de 117 ha, localizată în regiunea Dealul Mare - Tudora, la o altitudine de peste 550 m, prezintă specii de arbori de tisa - specie rară pentru ţara noastră ( lemn de esenţă foarte tare ). Acest arbore de climat subarctic este specific taigalei siberiene. Rezervaţia de tisa este situată pe un canion, numit canionul Bahluiului care este săpat în calcare şi gresii biogene pe eroziune verticală. Frumuseţea acestui loc poate fi egalată numai de zonele muntoase înalte.